Producător de țesături tricotate din 2009 · China
Producător de țesături tricotate din 2009 · China
Apa se înnegrește când speli un top nou din bumbac, însă materialul pare aproape la fel după uscare. Un alt top lasă puțină culoare vizibilă în apă, dar începe să pară cenușiu în jurul cutelor. Aceste experiențe implică observații diferite: ce ajunge în apă, ce pleacă odată cu fibrele desprinse, cum arată materialul rămas și dacă alte materiale preiau culoarea.
Aceste observații se pot suprapune. O fibră colorată poate părăsi un material păstrându-și colorantul; culoarea nefixată poate trece în baia de spălare; iar o modificare a suprafeței poate schimba aspectul negrului. Înțelegerea locului unde se află culoarea ajută la explicarea primei spălări mai clar decât tratarea fiecărei modificări ca fiind același tip de decolorare.
Vopsirea reactivă este o cale importantă pentru colorarea bumbacului. Coloranții reactivi pot forma legături chimice cu celuloza, dar o parte din colorant rămâne nefixată, inclusiv materialul modificat prin hidroliză în timpul procesării. Spălarea elimină culoarea nefixată care rămâne asociată cu fibrele.
Fixarea și spălarea îndeplinesc, așadar, funcții diferite. Stabilirea unei legături cu o parte din colorant nu elimină tot restul din material. Secvența de vopsire descrisă în fabricarea textilă include o etapă de spălare ulterioară din acest motiv. Un raport al Agenției Daneze pentru Protecția Mediului privind clătirea după vopsirea reactivă a bumbacului identifică, de asemenea, eliminarea colorantului hidrolizat ca o sarcină de procesare specifică.
Aceasta explică o posibilă sursă de culoare în apa de spălare. Nu identifică sistemul de vopsire al unui articol necunoscut: bumbacul poate fi colorat și folosind alte clase de coloranți și metode de imprimare. Aspectul apei singur nu poate spune ce cale a fost folosită sau cât de mult s-a modificat materialul în sine.
Culoarea poate pleca și pe bucăți mici de bumbac vopsit. Când un fragment de fibră se desprinde, culoarea sa poate rămâne pe acel fragment. Materialul colorat din apă este atunci o bucată din textil, nu pur și simplu colorant eliberat dintr-o fibră altfel intactă.
Procesarea suprafeței oferă un context de fabricație. Biopolizarea folosește tratamentul cu celulază pentru a acționa asupra fibrelor de bumbac ieșite în evidență și pentru a îmbunătăți aspectul suprafeței. Fragmentele de fibre pot fi eliberate și prin acțiune mecanică. Vederea scamelor nu stabilește ce proces le-a produs sau dacă toate provin din articolul pe care îl examinezi.
Într-un lighean, lichidul colorat și fibrele mici pot fi prezente împreună. Particulele vizibile sunt observații utile, dar distincția este rareori atât de clară precum „culoare uniformă înseamnă colorant, material plutitor înseamnă fibre”. Fragmentele fine pot fi greu de văzut, iar un lichid nuanțat nu exclude desprinderea de fibre.
Același lucru este valabil pentru culoarea de pe o cârpă albă umedă. Aceasta arată că materialul colorat s-a transferat în acele condiții de frecare. Stabilirea dacă transferul a implicat colorant nefixat, fibre colorate sau altă parte a suprafeței necesită mai multe informații decât oferă urma în sine.
Un material tricotat neted și închis la culoare și unul cu fibre fine ridicate pot arăta diferit chiar dacă culoarea lor de bază este similară. Geometria suprafeței influențează reflexia și difuzia, iar modificările luciului afectează impresia de profunzime.
Pe măsură ce un material este purtat și spălat, abraziunea poate perturba suprafața acestuia. Puful fin poate face o zonă închisă să pară mai deschisă sau mai neuniformă. Pierderea efectivă de culoare poate apărea în același timp, astfel încât textura oferă o parte a explicației, nu un diagnostic alternativ automat.
Cercetările privind umiditatea și geometria suprafeței în bumbacul vopsit au constatat că acești factori influențează culoarea aparentă. Acest lucru ajută la explicarea motivului pentru care aspectul trebuie comparat în condiții constante. O suprafață închisă văzută umedă oferă o referință diferită față de aceeași suprafață după uscare.
Pentru a evalua o modificare aparentă, comparați zonele uscate sub aceeași lumină și din aceeași direcție de observare. Uitați-vă atât la suprafață, cât și la nuanță: modificarea este concentrată pe pliurile în relief sau pe zonele frecate, ori materialul pare diferit în întreaga sa suprafață?
Reziduurile sunt un alt factor posibil care poate contribui la o suprafață lipsită de luciu, însă o fotografie palidă nu poate identifica compoziția chimică a detergentului sau depunerile de apă dură. Observația utilă este modificarea în sine și poziția ei. Cauza ei poate implica colorantul, suprafața fibrei, depunerile sau o combinație a acestora.
În cadrul materialelor tricotate din bumbac cu diferite structuri, compoziția fibrei singură lasă nerezolvate aceste diferențe de suprafață. Structura firului și finisarea ajută la explicarea motivului pentru care două materiale din bumbac pot păstra un caracter vizual diferit pe parcursul utilizării.
Distincția devine mai clară într-o evaluare a rezistenței culorii la spălare. Metodele ISO 105-C06 pentru rezistența culorii la spălare abordează rezistența la spălarea casnică sau comercială în condiții specificate. Evaluarea include modificarea culorii și pătarea, care privesc bucăți diferite de material.
Procedura documentată de Runtang testează un specimen cu un material multifibră adiacent, apoi clătește și usucă materialele înainte de evaluare. Specimenul original și materialul adiacent sunt comparați cu referințele lor netestate respective. Procedura înregistrează separat cele două evaluări, folosind scalele de gri corespunzătoare și cel puțin doi evaluatori sub iluminare standard.
Pentru evaluarea modificării culorii, întrebarea este în ce mod diferă specimenul testat de referința originală. Astfel se păstrează atenția asupra materialului pe care purtătorul îl va folosi în continuare.
Un top care pare mai palid după spălare are nevoie de această comparație chiar dacă nicio piesă vecină nu a fost pătată vizibil. Aspectul materialului original și tendința sa de a transfera culoare sunt părți separate ale performanței.
Uscarea înainte de comparație contează, de asemenea. Altfel, un efect temporar de închidere a culorii la umezeală ar putea masca modificarea evaluată. Condițiile consecvente de comparație facilitează distingerea unei diferențe aparente de nuanță de efectele observării diferite a mostrelor.
Materialul multifibră adiacent oferă diferite tipuri de fibre pe care se evaluează culoarea transferată. Pătarea sa este comparată cu o referință netestată, separat de modificarea culorii specimenului original.
Un specimen închis la culoare poate părea în continuare închis, transferând totuși suficientă culoare pentru a marca un material mai deschis. Invers, o modificare vizibilă a suprafeței originale nu produce neapărat același grad de pătare pe materialul adiacent. De aceea o singură afirmație despre „rezistența culorii” trebuie să identifice rezultatul la care se referă.
Observațiile de zi cu zi se încadrează în această distincție astfel:
| Observație | La ce se referă direct | Următoarea comparație utilă |
| Apă de spălare colorată | Material colorat în soluția de spălare | Aspectul materialului uscat și orice culoare transferată în altă parte |
| Scame colorate | Material colorat desprins | Suprafața materialului și natura și amploarea desprinderii de fibre |
| O suprafață uscată mai palidă | O modificare a aspectului | O referință uscată sub lumină și în condiții de observare identice |
| Culoare pe alt material | Transfer sau depunere | Pătare în condițiile relevante de spălare sau frecare |
Evaluările prin frecare uscată și umedă adaugă informații despre o altă expunere. ISO 105-X12 rezistența culorii la frecare se referă la transferul de culoare prin frecare și la pătarea altor materiale. Procedura de frecare de la Runtang evaluează separat frecarea uscată și cea umedă. Un rezultat sub frecare răspunde la o altă întrebare decât transferul de culoare în timpul spălării.

Scopul este să îngrijiți materialul în mod adecvat și să înțelegeți dacă aspectul și comportamentul său de transfer sunt acceptabile. Spălarea repetată a unui articol nou până când apa pare complet limpede este o modalitate nesigură de a stabili acest rezultat. Aceasta adaugă expunere la spălare fără a separa eliberarea colorantului, desprinderea fibrelor și modificarea suprafeței.
Urmați instrucțiunile de îngrijire ale articolului, inclusiv condițiile specificate de spălare și uscare. Păstrați culorile închise separate acolo unde instrucțiunile o cer. Un număr fix de spălări inițiale sau o singură recomandare de detergent nu poate fi potrivit pentru orice sistem de vopsire și finisare.
Dacă transferul continuă, nuanța uscată se schimbă vizibil în continuare sau persistă o cantitate substanțială de scame, descrieți aceste observații separat când discutați cu vânzătorul. Fotografiile suprafeței uscate și o descriere clară a rutinei de îngrijire sunt mai utile decât o imagine a apei de spălare singură. Eliberarea inițială de culoare nu trebuie nici respinsă automat ca normală, nici tratată ca un diagnostic complet de defect.
Pentru cumpărătorii de materiale, cerințele de rezistență a culorii înainte de aprobarea producției în serie ar trebui să identifice culoarea și materialul, condițiile de spălare și rezultate separate pentru modificarea culorii și pătare. Adăugați cerințe de frecare uscată și umedă acolo unde utilizarea prevăzută le face relevante.
Apa colorată singură nu poate stabili un rezultat de test. O evaluare a rezistenței culorii folosește condiții specificate și evaluează modificarea culorii sau pătarea relevantă. Licorul de spălare este o observație de investigat împreună cu materialul și cu orice materiale afectate.
Fibrele colorate se pot depune pe altă piesă de îmbrăcăminte, iar transferul de culoare poate apărea în aceeași spălare. Un depozit de scame colorate și pătarea cu colorant sunt mecanisme diferite care pot coexista. Amploarea și persistența lor trebuie evaluate pe materialul afectat.
Nu. Urmă rulede pe cârpă arată transferul în condițiile de frecare pe care le-ați folosit. Nu identifică starea chimică a culorii și nu exclude fragmentele de fibre colorate. O evaluare standard a frecării oferă informații controlate despre transfer, nu o identificare chimică a urmei.
Nuanța apei de spălare singură nu poate stabili istoricul de producție al unui material. Identificarea unei rute de revopsire necesită informații de fabricație sau analize adecvate. Întrebările relevante de zi cu zi rămân cum se modifică materialul uscat și dacă culoarea se transferă în condițiile de îngrijire prevăzute.